Războiul lui Joey

War Horse / Calul de luptă (SUA, 2011) Regia: Steven Spielberg Cu: Jeremy Irvine, Emily Watson, Niels Arestrup, David Thewlis

Războiul nu este văzut atât prin ochii lui Joey, cât prin cei ai succesivilor săi stăpâni, englezi, germani sau francezi. Sunt oameni şi oameni, în cele mai multe cazuri ei încearcă să-şi păstreze umanitatea, în faţa cumplitei nebunii ucigaşe. „Inamicul este, la rândul lui, om”, ne-a mai spus-o Spielberg (în „Salvaţi soldatul Ryan” sau „Lista lui Schindler”), ne-o spune şi acum, în acest film care s-ar (mai) putea intitula „Un băiat şi calul său”, „La întâmplare, Joey”, „Calul şi Moartea” sau „Salvaţi calul Joey”.

Joey este numele pe care-l dă calului primul său stăpân, cel care-l creşte, de când era mânz, şi-l dresează. E vorba de un ţăran adolescent din „bărăganul” Devonului (regiunea Dartmoor), pe numele-i Albert Narracott (tânărul Jeremy Irvine, la primul său rol pe marele ecran; va fi Pip, în „Marile speranţe”, varianta 2012). Tot Albert este cel care, atunci când calul este vândut armatei, la începutul războiului, se înrolează şi pleacă pe continent, numai pentru a-şi regăsi calul îndrăgit. „War Horse” este în mare parte această căutare iniţiatică a lui Albert, odisee în urma căreia devine „erou fără voie”, dar nu numai. În cele din urmă, toate firele se leagă frumos (autorul cărţii care stă la baza scenariului, britanicul Michael Morpurgo, a fost înnobilat de Regină pentru literatura sa adresată copiilor).
 

O catastrofă europeană

Este cunoscută „obsesia” lui Spielberg pentru Al Doilea Război Mondial (tatăl său, Arnold S., fiind un veteran al conflagraţiei), pe care l-a tratat în nu mai puţin de patru filme: „1941” (1979), „Imperiul Soarelui” (1987), „Lista lui Schindler” (1993), „Salvaţi soldatul Ryan” (1998). Este pentru prima oară, însă, când marele cineast se apleacă asupra primei conflagraţii mondiale – catastrofa care a fracturat ireversibil Istoria, practic sfârşitul Europei clasice.

Chiar dacă pelicula nu intră în astfel de subtilităţi, este inutil să spunem că nu aţi mai văzut vreodată Primul Război Mondial, precum în acest film. Scenele de pe front îţi taie pur şi simplu răsuflarea (este senzaţia pe care o aveai, în 1998, văzând debarcarea din Normandia în primul sfert de oră din „Salvaţi soldatul Ryan”, după ce vizionasei tone de alte filme despre Ziua Z). Imaginile halucinante cu calul alergând printre linii – încercând să părăsească Infernul, dar adâncindu-se în el – evocă magnificii cai ai lui Wajda („Cenuşă” ş.a.), sau chiar şi pe Tarkovski în „Rubliov”.

Un mare film antirăzboinic

„War Horse” concurează la unul dintre cele mai bune filme antirăzboinice făcute vreodată (şi, slavă Domnului, lista este lungă), fără să mai vorbim de cel mai bun film cu animale. Deşi, cum spuneam, nu psihologia animalului este urmărită aici, ci cea a oamenilor cu care intră în contact (tehnică narativă destul de veche).

În mod ciudat, cel mai glorios cineast contemporan, Steven Spielberg, este şi unul dintre cei mai subapreciaţi. (Semi)capodoperele pe care le-a înşirat în anii 2000 – „A.I. Inteligenţă Artificială”, „Minority Report” / „Raport special”, „Prinde-mă dacă poţi”, „Terminalul”, „Războiul lumilor”, „München” – au fost receptate cu complezenţă şi cu stupida teamă de a nu identifica un mare cineast într-un “meşteşugar” de succes. Un film ca “War Horse” reprezintă veritabilul cinema popular, hollywoodian – umanist şi accesibil oricui –, performanţă, artistică şi industrială în egală măsură (al cărei model arhetipal rămâne “Pe aripile vântului”), la care alte cinematografii nici nu-şi permit să viseze.

Articol apărut pe platforma adevarul.ro